Competiția va avea loc la Malmo, în Suedia pe 30 aprilie, conform Reuters. Este cel mai mare eveniment muzical din lume. Anul acesta participă 37 de țări. Conform statisticilor, sunt așteptați 100.000 de vizitatori în public, în această săptămână. Aceștia provin estimativ din 89 de țări.
Unde are loc concursul?
Anul acesta, Eurovision are loc în Malmo. Este al treilea oraș ca mărime al Suediei. Populația sa este de 362000 de locuitori. Același oraș a fost gazdă și în anii 1993 și 2013. Suedia a fost gazda de șapte ori în total. Desfășurarea evenimentului va avea loc pe stadionul Malmo Arena cu o capacitate de 15500 de locuri.
Ce înseamnă Big-5?
EBU a anunțat cei 5 Mari competitori și gazda. Sunt deja calificați în finale. Chiar și în această situație, aceștia vor cânta live în semifinale. Conceptul de Big-5 a apărut în 2000, cu patru țări. Italia lipsea de pe listă. Tot de atunci, aceste țări ajung direct în finală, indiferent de locul din anul precedent.
Germania, Italia, Spania, Franța și UK sunt cele cinci state favorizate. Gazda are de asemenea un loc asigurat în finală. Acestor șase țări calificate li se oferă un moment în semifinale. Acestea pot spune câteva cuvinte. Pot prezenta un clip scurt cu performanța lor. De asemenea, pot să și cânte live. Ideea a fost foarte contestată. Nu era considerată utilă pentru țările din competiție. În plus, unele state din Big-5 aveau rezultate foarte slabe.
Acum pot să cânte live. Performanța nu interferează cu locul deja stabilit în finală. În schimb, ajută în construirea unei imagini generale mai clare pentru participanți. Terenul de joc devine mai echitabil. Acum concurenții pot evalua real țările favorizate direct pe scena semifinalelor. Astfel răspunsul la întrebarea cine va câștiga Eurovision va fi mai simplu de anticipat.
Cum a început Eurovisionul?
Acest concurs a apărut în 1956. A fost organizat de European Broadcasting Union. Prima competiție reunea interpreți selectați de publicul radio din fiecare țară. Puteau participa mai multe genuri. De asemenea, se referea doar la competitori europeni.
Prima dată a avut loc în 1956 la Lugano, Elveția. A fost o încercare de transmitere a unui eveniment televizat în direct la nivel internațional. Inaugurarea a prezentat artiști solo. Au fost permise și duourile în 1957. Grupurile nu au putut concura până în anul 1971. Inițial, doar șapte țări puteau participa în variantă duo. Numărul acestora s-a dublat în 1961, la Cannes, în Franța.
Evaluarea inițială era făcută de un juriu cu reprezentanți din toate țările. Aceștia acordau puncte individual pentru fiecare performanță. La începutul secoului 21 a apărut votul popular. Telespectatorii puteau participa prin mesaj text sau telefon. Scorul a fost stabilit echitabil. Telespectatorii nu puteau vota propria țară. Ulterior au apărut blocaje pe liniile regionale sau etnice.
La fel ca Jocurile Olimpice, Eurovision a oferit un spectacol cultural foarte atrăgător. Dimensiunile politice ale competiției au devenit adevărate povești. Turcia a fost gazda din 2004. A utilizat evenimentul în avantaj. Ei au susținut subiecte de importanță vitală pentru țară. Spre exemplu, integrarea în UE.
Azerbaidjan a organizat competiția în 2012. Participantul s-a concentrat pe drepturile omului. Aceasta este o problemă considerabilă la nivel național.
În 2014, Rusia a fost criticată mondial pentru legislația antigay. Anexarea Crimeei a fost de asemenea o problemă. Concurenții ruși au fost huiduți de publicul de pe stadion. Competiția a fost câștigată ostentativ de Conchita Wurst din Austria.
Finalistul obține recunoaștere pe scară largă. De asemenea, primește un trofeu din sticlă. Acesta are formă de microfon. În mod tradițional, țara va găzdui concursul din anul următor. Apariția în competiție nu garantează succesul comercial viitor. Cu toate acestea, Eurovision a jucat un rol esențial în cariera mai multor vedete importante.
