Clasicism – Care sunt caracteristicile acestui curent? Exemple de autori și opere clasice

Clasicismul este o mișcare artistică și culturală care a avut o influență semnificativă asupra literaturii, artei și arhitecturii în perioada cuprinsă între secolul al XVII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Acest curent artistic s-a caracterizat prin aprecierea valorilor și esteticii antice grecești și romane, promovând ordinea, simetria și claritatea în creații. 

În acest context, artiștii și scriitorii clasicismului au căutat să revină la principiile și modelele clasice ale artei, respingând excesele și ornamentația exagerată din perioadele precedente. Clasicismul a fost o reacție la extravagantele barocului și a pus accentul pe echilibru, rațiune și reprezentarea idealizată a naturii umane și a lumii înconjurătoare.

Istoria clasicismului

• Antichitatea Greacă și Romană (sec. VIII î.Hr. – sec. V d.Hr.): Clasicismul a avut origini puternice în cultura antică greacă și romană. Grecii au creat opere literare, filosofice și artistice care au pus bazele esteticii clasice, punând un accent deosebit pe echilibru, simetrie și proporție. Operele lui Homer, tragediile lui Eschil, Sofocle și Euripide, precum și filosofia lui Platon și Aristotel au fost influențe fundamentale.
• Revenirea Carolingiană (sec. IX-XI): În Evul Mediu timpuriu, clasicismul a experimentat o înflorire în cadrul renovatio carolingiană, o mișcare intelectuală și culturală care a revalorizat operele clasice ale antichității, în special operele lui Cicero și Boethius.
• Renașterea Italiană (sec. XIV-XVII): Renașterea a reprezentat o perioadă importantă pentru clasicism, marcând renașterea interesului pentru cultura și arta antică. Artiști ca Leonardo da Vinci, Michelangelo și Rafael au încorporat principiile clasice în operele lor, iar scriitori precum Dante Alighieri și Petrarch au promovat studiul literaturii și filozofiei clasice.
• Clasicismul francez (sec. XVII): Sub conducerea lui Ludovic al XIV-lea, Franța a devenit un centru important al clasicismului. Literatura, arta și arhitectura franceză au reflectat estetica și gusturile clasice, iar exemple notabile includ dramaturgia lui Molière și lucrările arhitectului André Le Nôtre.
• Iluminismul (sec. XVIII): În perioada iluminismului, gânditorii au promovat rațiunea, ordinea și valorile clasice într-un efort de a ilumina societatea și de a combate ignoranța și superstițiile.
• Clasicismul în muzică (sec. XVIII-XIX): Compozitori precum Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwig van Beethoven și Joseph Haydn au creat lucrări muzicale clasice care au respectat principiile formale și structurale ale clasicismului.
• Neoclasicismul (sfârșitul sec. XVIII – începutul sec. XIX): Acesta a fost un revival al clasicismului în arta și arhitectura europeana de la sfârșitul secolului al XVIII-lea până în începutul secolului al XIX-lea. Neoclasicismul a continuat să pună accentul pe simplitate, ordine și claritate în operele sale.
• Declinul și Evoluția (sec. XIX-XX): Odată cu trecerea în secolul al XIX-lea, clasicismul a cedat locul altor mișcări artistice, cum ar fi romantismul și impresionismul. Cu toate acestea, influențele clasice au rămas prezente în multe domenii ale artei și culturii, iar astăzi, clasicismul continuă să fie un subiect de studiu și de inspirație pentru artiști și creatori.

Clasicism – caracteristici

Sursa foto

• Rațiune și logică: Clasicismul promovează rațiunea și gândirea logică ca mijloace principale de abordare a creației. Operele clasice sunt adesea construite pe baza unui plan riguros și sunt marcate de claritatea argumentării și a structurii.
• Inspiratie din antichitate: Clasicismul se inspiră în mod clar din antichitatea greacă și romană. Aceasta se reflectă în utilizarea temelor, miturilor și simbolurilor antice în operele artistice și literare.
• Simetrie și echilibru: În arhitectură, artă și design, clasicismul pune un accent deosebit pe simetrie și echilibru. Operele sunt adesea caracterizate de ordine și proporție, cu linii clare și forme geometrice.
• Claritatea limbajului: În literatură, clasicismul pune un accent deosebit pe claritatea limbajului și pe folosirea adecvată a limbii. Stilul este adesea sobru, evitând excesele ornamentale.
• Idealizarea naturii umane: Clasicismul tinde să idealizeze natura umană, prezentând eroii și personajele într-o lumină pozitivă, subliniind virtuțile morale și comportamentul etic.
• Formalism și reguli stricte: Clasicismul impune reguli stricte în ceea ce privește structura și formele artistice. De exemplu, în literatură, sonetele și poemele epice urmează reguli precise de versificație.
• Mituri și legende: Clasicismul adesea se bazează pe mituri și legende, reînviind aceste povești antice în operele lor pentru a transmite valori și învățăminte.
• Respingerea exceselor: Clasicismul respinge excesul și ornamentația inutilă. Se îndepărtează de la stilul extravagant al perioadelor precedente, precum barocul.
• Ordine și proporție: În arhitectură, clasicismul pune un accent deosebit pe ordine și proporție. Ordinele arhitecturale grecești și romane, cum ar fi doricul, ionicul și corinticul, sunt frecvent utilizate în clasicism.
• Estetica perfectă: Clasicismul aspiră la atingerea unei estetici perfecte, în care fiecare detaliu și fiecare element contribuie la armonia generală a operei.

Clasicismul în literatura universală

• Clasicismul antic grecesc și roman: Aceasta a fost prima și poate cea mai influentă formă de clasicism în literatura universală. Scriitorii greci precum Homer, Euripide și Aristotel au pus bazele esteticii clasice, cu opere epice, tragedii și tratate filozofice care au promovat idealurile de echilibru, simetrie și rațiune. Romanii au preluat și au dezvoltat aceste concepte, cu autori ca Virgiliu și Cicero care au continuat să influențeze literatura mondială.
• Renașterea europeană: Renașterea a fost o perioadă de renaștere a interesului pentru cultura și literatura antică. Operele lui Petrarch, Dante Alighieri și Geoffrey Chaucer au fost influențate de modelele clasice și au contribuit la revigorarea literaturii europene.
• Clasicismul francez: La curtea regelui Ludovic al XIV-lea, literatura franceză a experimentat o perioadă de clasicism, cunoscută sub numele de „Secolul lui Ludovic XIV”. Autori precum Molière, Racine și La Fontaine au creat opere literare care au respectat principiile clasicismului, inclusiv structura și stilul sobru.
• Iluminismul: Mișcarea iluministă a promovat idei de rațiune, ordine și progres, toate acestea reflectate în literatură. Autori precum Voltaire, Montesquieu și Rousseau au scris lucrări care au abordat subiecte politice, sociale și filozofice într-un stil clar și logic.
• Neoclasicismul: La sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, a apărut neoclasicismul, o mișcare care a revigorat interesul pentru estetica și valorile clasice. Poetul englez Alexander Pope și dramaturgul francez Jean Racine sunt exemple de autori neoclasici care au continuat să respecte regulile și stilul clasic.
• Clasicismul german: În Germania, clasicismul a fost reprezentat de scriitori precum Johann Wolfgang von Goethe și Friedrich Schiller. Acești autori au pus accent pe idealuri clasice precum educația, moralitatea și dezvoltarea umană în operele lor.
• Clasicismul rus: În secolul al XIX-lea, Rusia a cunoscut un val de clasicism, cu scriitori precum Alexandr Pușkin și Lev Tolstoi care au creat opere literare semnificative influențate de principiile clasice ale echilibrului și simetriei.

Clasicismul în literatura română

Sursa foto

Clasicismul în literatura română a reprezentat o perioadă importantă de dezvoltare culturală și literară, influențată puternic de modelele clasice grecești și latine. Această mișcare literară a avut loc în principal în secolul al XVIII-lea și în prima jumătate a secolului al XIX-lea și a fost caracterizată de următoarele aspecte:

• Influența iluminismului: Clasicismul românesc a fost puternic influențat de gândirea iluministă, care promova rațiunea, educația și valorile umane. Aceste principii au fost reflectate în literatură prin abordarea logică și rațională a subiectelor.
• Cultura și educația: Clasicismul a promovat educația și cultura ca mijloace de dezvoltare personală și națională. A fost o perioadă în care s-au deschis primele școli și instituții de învățământ în limba română, iar literatura a fost considerată un instrument important pentru ilustrarea valorilor clasice și a cunoașterii.
• Imitația literaturii clasice: Scriitorii români ai perioadei de clasicism au imitat modelele clasice grecești și latine, inclusiv poezia epică, lirică și dramatică. Au abordat subiecte și mituri clasice și au folosit versuri regulate și forme fixe de poezie.
• Tonul sobru și stilul elevat: Literatura clasică românească se caracteriza prin stilul sobru și grav, evitând expresiile excesive sau pasionale. Scopul era să educe și să informeze, nu să emoționeze sau să impresioneze cu exces.
• Moralitate și etică: Clasicismul promova valorile morale și etice în literatură. Personajele din operele literare erau adesea modele de virtute, iar operele puneau un accent deosebit pe comportamentul etic și pe respectarea valorilor.
• Scriitori reprezentativi: Unii dintre cei mai importanți scriitori ai perioadei de clasicism în literatura română includ Dimitrie Cantemir, Ion Budai-Deleanu și Gheorghe Asachi.
• Opere semnificative: Un exemplu notabil de operă clasică românească este „Istoria ieroglifică” a lui Dimitrie Cantemir, o satiră a societății timpului său. De asemenea, poezia lui Ion Budai-Deleanu, „Țiganiada”, a fost influențată puternic de epopeile antice și de literatura clasică.

Opere semnificative din clasicism în literatură

• „Iliada” și „Odiseea” – Homer: Aceste epopei grecești antice, scrise de poetul Homer, sunt opere fundamentale ale clasicismului. Ele prezintă aventurile lui Ulise în timpul călătoriei sale întoarcerea acasă și războiul troian din „Iliada”. Aceste epopei sunt considerate exemple clasice de poezie epică.
• „Divina Comedie” – Dante Alighieri: Această operă a literaturii italiene, scrisă în secolul al XIV-lea, este unul dintre cele mai importante texte ale clasicismului târziu și ale Renașterii. Dante călătorește prin Infern, Purgatoriu și Paradis, oferind o viziune complexă asupra vieții, morții și spiritualității.
• „Don Quijote” – Miguel de Cervantes: Acest roman spaniol, scris în secolul al XVII-lea, este considerat una dintre cele mai importante opere ale literaturii mondiale. El satirizează eroismul cavaleresc și ilustrează călătoria unui nobil care devine un cavaler cu fantezii.
• „Paradise Lost” – John Milton: Acest poem epic englezesc din secolul al XVII-lea se concentrează pe povestea lui Lucifer și a căderii sale din Rai. Lucrarea explorează teme precum războiul dintre bine și rău și liberul arbitru.
• „Romeo și Julieta” – William Shakespeare: Una dintre cele mai celebre tragedii a lui Shakespeare, „Romeo și Julieta” explorează iubirea interzisă între cei doi tineri din Verona. Piesa subliniază importanța emoțiilor și conflictul dintre familii rivale.
• „Tartuffe” – Molière: Această comedie franceză satirizează ipocrizia religioasă și morală. Personajul Tartuffe este un impostor care pretinde că este virtuos, dar care este în realitate un escroc.
• „Război și pace” – Lev Tolstoi: Acest roman monumental rusesc din secolul al XIX-lea explorează impactul războiului asupra societății și a individului. Este cunoscut pentru portretizarea detaliată a personajelor și a evenimentelor istorice.
• „Faust” – Johann Wolfgang von Goethe: Această piesă și mai târziu, operă literară germană, explorează povestea lui Faust, un om care face un pact cu diavolul pentru cunoaștere și putere. Opera examinează teme profunde legate de aspirațiile umane și sacrificiul personal.

Clasicismul reprezintă o mișcare literară, artistică și culturală deosebit de semnificativă, care a lăsat o amprentă profundă în istoria umanității. Această mișcare a promovat valorile estetice și etice ale lumii antice grecești și romane, punând un accent deosebit pe rațiune, ordine, simetrie și claritate în creație.

Clasicismul a influențat numeroase domenii, inclusiv literatura, arta, arhitectura și filosofia, în diferite perioade istorice și în diverse regiuni ale lumii. A fost o perioadă de renaștere culturală și intelectuală, în care s-a promovat educația, moralitatea și comportamentul etic.

Operele clasice create în această perioadă au continuat să fie studiate și admirate de-a lungul timpului, datorită valorilor lor universale și a abordării lor echilibrate și ponderate a vieții și a lumii înconjurătoare.

În ciuda evoluției ulterioare a gusturilor și mișcărilor artistice, clasicismul rămâne un punct de referință important în istoria culturală și literară a omenirii, contribuind la dezvoltarea și promovarea valorilor estetice și etice care au rezistat testului timpului.